Dragobete 2021. Obiceiuri, traditii si superstitii de sarbatoarea iubirii la romani.

 

Reprezentari

Ion Ghinoiu, in „Obiceiuri populare de peste an – Dictionar” (1997), asociaza numele de Dragobete cu un personaj din mitologia populara romaneasca: „zeu tanar al Panteonului autohton cu data fixa de celebrare in acelasi sat, dar variabila de la zona la zona (…), patron al dragostei si bunei dispozitii pe plaiurile romanesti”, fiind identificat cu „Cupidon, zeul dragostei in mitologia romana, si cu Eros, zeul iubirii in mitologia greaca”.

 

Autorul ofera detalii despre familia acestuia, numindu-l „fiu al Babei Dochia si cumnat cu eroul vegetational Lazarica”. Dictionarul mentioneaza (in plan secund) ca Dragobete este si o „sarbatoare dedicata zeului dragostei cu acelasi nume”. Romulus Vulcanescu in „Mitologia romana” (din 1985) il descrie ca o „faptura mitica”, fiind „tanar, voinic, frumos si bun”.[3] Simeon Florea Marian, in „Sarbatorile la romani” (1898-1901, reeditare din 1994), a scris ca „in mai multe comune din Muntenia” si mai ales in Oltenia, sarbatoarea crestina „Aflarea capului Sf. Ioan Botezatorul” (din 23 februarie) „se numeste Dragobete”.

 

El a afirmat ca dupa credinta poporului, aceasta este ziua in care toate pasarile si animalele se imperecheaza.[4] „Dragobetele in aceste parti este o zi frumoasa de sarbatoare”; „baietii si fetele au deci credinta nestramutata ca in aceasta zi trebuie ca si ei sa glumeasca, sa faca Dragobetele, dupa cum zic ei, ca sa fie indragostiti in tot timpul anului”. Este mentionata o legenda din comuna Albeni, potrivit careia „Dragobete Iovan era fiul Babei Dochia”.