Ultimul mare actor român în viață, umilit cu o pensie de mizerie! Constrâns să trăiască din „ciupeli”

Problema inechității pensiilor din sistemul de stat nu-i afectează doar pe muritorii de rând, ci și pe artiștii emblematici ai României.

Ardeleanul este dezamăgit profund de pensia mică pe care o are de la stat. Actorul originar din Cluj a declarat că pur și simplu „trăieşte din ciupeli”, la venerabila vârstă de 83 de ani.
Dorel Vișan a rămas în memoria noastră colectivă cu roluri cum ar fi călăul din „Păcală” (1974), Nichitache, în „Tănase Scatiu” (1976 , de Dan Pița), fiul lui Hagienuș, în „Bietul Ioanide” (1979), tot călăul, în filmul „Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu” (1980, în regia Malvinei Urșianu).

roluri de neuitat au mai fost: Tudor Bălosu, în „Moromeții” (1987, regia Stere Gulea), Ion Creangă în „Un bulgăre de humă” (1989), Gardianul „Dumnezeu” în „Cel mai iubit dintre pământeni” (1993), ecranizare a romanului omonim de Marin Preda și Petru Groza, în filmul „Începutul adevărului (Oglinda)” (1994). Însă regizorul Mircea Daneliuc i-a oferit oportunitatea unor creații de referință în filmele sale, precum „Vânătoare de vulpi” sau „Iacob”, pentru care a primit numerose premii de interpretare, dar a avut apariții valoroase și în filmele altor mari cineaști ca Alexandru Tatos sau Mircea Veroiu.

Toate rolurile pe care le-a jucat Dorel Vişan, în cinematografie, dar și în teatru, nu au contat, însă, pentru a-i asigura o pensie decentă. Cu câțiva ani în urmă, artistul spunea că pensia lui îi ajunge să cumpere un bilet de avion Cluj-Bucureşti. Cu alte cuvinte primea de la stat o sumă mizerabilă, în jur de 1.400 de lei. În plus, Dorel Vişan a mai spus că are o indemnizaţie de merit pentru cariera lui şi că „trăieşte din ciupeli”.